Comana, 17 mai

Am plecat spre Comana cu mari sperante … Se zicea ca ar fi un fel de “mini-delta”, la o aruncatura de batz de Bucuresti, dar cand am ajuns la fatza locului n-am gasit pe nimeni care sa ne indrume spre locuri care sa merite mai multa atentie. Nu am vazut decat niste balti, stuf si o padure in care rasuna asurzitor nu trilul mierlelor si a altor pasari despre care am citit ca ar salaslui prin zona, ci muzica data la maxim din masinile oprite pentru obisnuitele picnicuri romanesti.

Totusi am facut cateva poze in care am surprins niste libelule, o broasca in toiul concertului (a se observa “obrajii” umflati ca niste baloane de guma de mestecat), un sobolan ascuns pe sub stufaris si pe care l-am orbit cu blitzul in speranta ca se va distinge cumva din peisaj, un catel si pe noi, mancand seminte